Colaj: copacul din frunze

copac toamna

Am vazut aceasta tema pentru acasa  pe casutacopiilor.info si mi-am zis ca e simplu, trebuie sa incerc si eu cu Vladut. Asa ca ne-am apucat sa culegem frunze din parc, ca sa avem material pentru coroana copacului.

Mai aveti nevoie de lipici, o pensula si culori.

Teoretic, se deseneaza trunchiul copacului si apoi se construieste coroana din frunze aranjate simetric care se lipesc pe foaie.

Noua nu ne-a iesit asa. E greu sa-i impui unui copil de trei ani o tema precisa, asa ca l-am lasat sa improvizeze.

Mai intai a desenat el un copac. Apoi ne-am apucat sa pictam frunzele cu lipici si asta li s-a parut foarte amuzant, a participat chiar si Natalia.

Improvizatia a intervenit cand a fost vorba de lipit frunzele, pentru ca am avut un copac cu coroana..pe toata pagina :).

Am salvat situatia la sfarsit cand Vladut a inteles cam ce vrem sa facem si i-a pictat copacului un trunchi, chiar si peste frunzele deja lipite.

[nggallery id=18]

Atelier: frunza lui Vlăduț (FOTO)

Frunza toamna

Vlăduț este foarte  încântat de câte ori vine vorba  de ciopârțit sau de lipit, așa că am încercat o temă găsită pe un  site pentru copii: frunză de toamnă din ață.

Materiale necesare:

  • o coală de carton pe care să  fie printat sau desenat conturul unei frunze. Cum noi n-am avut imprimantă, am desenat eu conturul;
  • ață colorată, de preferat mai groasă și în culori diferite, ca să fie amuzant pentru copil;
  • o forfecuță cu vârfuri rotunjite, specială pentru copii, ca să nu se rănească;
  • lipici

Frunza  este ușor de făcut și accesibilă copiilor foarte mici, cu un pic de ajutor din partea părinților.

Conturul frunzei se hașurează cu lipici, iar apoi, peste, se presară ață ciopârțită mărunt, ca un puf. Sau, și mai sugestiv,  așa cum tăiem pătrunjelul pentru ciorbă (observație: nota editorului :) )

Gata! :)

[nggallery id=17]

Cărți pentru copii: “Sora cea mică”

Sora cea mica, Nemira

Sora cea mică (după titlul original Small), scrisă și ilustrată de Jesica Meserve, este una dintre cele mai frumoase cărți pentru copii pe care am avut ocazia să le văd.

Este o poveste clasică, despre două surori: sora cea mică și sora cea mare.

Sora cea mare reușește întotdeauna să sară mai sus decât sora cea mică, sora cea mare aleargă mai repede, sora cea mare este întotdeauna mai mare.

În acest context, sora cea mică simte că nu va reuși niciodată să iasă din umbra surorii mai mari, până când descoperă, spre sfârșitul poveștii, cu happy ending, că exită unele lucruri pe care ea le poate face și sora cea mare nu.

Dar până să-și redescopere încrederea în ea însăși, sora cea mică face un lucru necugetat, pe care îl regretă: eliberează papagalul surorii mai mari din colivie, după care este cuprinsă de remușcări și încearcă să-l recupereze. În cele din urmă, recuperează atât pasărea, cât și relația cu sora ei mai mare.

Sora cea mică este o carte ilustrată digital, cu o atenție sporită la detalii. Surorile sunt extrem de expresive, mai ales cea mică, cu ochii ei triști. Peisajele sunt pline de flori, fluturași și iarbă verde, care îți crează sentimentul acela pe care îl aveai și tu când erai la vârsta lor: eterna senzație de vacanță a copilăriei.

Scenele de interior sunt, iarăși, detaliate, bine structurate și pe un fundal pastelat, așa cum te-ai aștepta să găsești în camera oricărei fetițe din lume.

Părinții nu apar nicăieri în această carte, dar nici nu le simți lipsa, pentru că povestea nu este despre ei în niciun fel, ci despre iubirea dintre frați. Tocmai de aceea găsesc că Sora cea mică are un mesaj educativ bine țintit și o recomand în special părinților care au mai mulți copii.

Un alt amănunt al ilustrațiilor, care mi-a plăcut mult, este modul în care Jesica Meserve reușește să surprindă simbolic impresiile surorii mai mici despre sora cea mare. Pe sora cea mare n-o vedem în carne și oase decât la sfârșit. Prezența ei în carte se simte și se vede doar prin ochii surorii mai mici.

Și, ce poate fi mai frumos, când descoperim că sora cea mare nu este nici fioroasă și nici rea, ba o iubește foarte mult pe sora cea mică și ajunge chiar s-o admire! Până la urmă, sora cea mare este și ea, nimic altceva decât o fetiță, care are nevoie de ajutor.

Sora cea mică este o carte pentru copii cu vârste cuprinse între 1 şi 5 ani, apărută la editura Nemira, colecția Nemi, pe care o puteţi găsi în librării la 24.9 lei. Editura are reducere de 60% și oferă cartea pentru 10 lei.

Cărţi cu dinţi

“Citete, citete!”, insistă Natalia. “Iar cartea asta???”, spunem noi.

Am învăţat pe de rost povestioarele, aşa că zgâtia ne supraveghează atent, ca nu cumva să spunem textul automat, în timp ce încercăm să ne distribuim atenţia şi în alte părţi…

Natalia (1 an și 10 luni) este o mare devoratoare de cărţi. Din păcate, nu este doar la figurat, ci şi la propriu. Din când în când îi place să mai rupă câte o pagină sau să le măzgălească.

Vlăduţ o atenţionează, când o vede: “Vezi că-i creşte lu’ mămica adrenalina!”

Mai nou, Natalia a început să mănânce cărţi. Tot descoperim cărţi ba cu un colţ ros, ba cu  nişte urme de dinţi în cotor. Nu știu de ce, dar se pare că cele mai gustoase sunt tot alea pe care ni le aduce mereu să i le citim.

Prin urmare, vă rugăm să fiţi înţelegători dacă la unele din cărţile pentru care vom face prezentare video se vor vedea şi urme de dinţi :).

Recomandare: ne place editura "Cartea Copiilor"

Cartea Copiilor este o editură de la care am cumpărat prima oară cu totul întâmplător. Ne aflam la Baby Expo și am găsit atunci o cărticică ilustrată de Eric Carle.


Habar nu aveam cine este Eric Carle, pur și simplu căutam o carte frumoasă și potrivită pentru un copil mic.


A doua întâlnire cu Eric Carle n-a mai fost întâmplătoare, ci intenționată. Carle este un autor și ilustrator de cărți pentru copii, foarte cunoscut pe-afară, dar care nu a mai fost tipărit la noi până acum. 


Cărțile editurii “Cartea Copiilor” ne-au entuziasmat și ne plac atât de mult încât mai  avem în vedere vreo patru, cinci titluri de cumpărat.


Toate cărticelele au avut un succes deplin la Natalia și Vlăduț, iar pe noi ne-au cucerit ilustrațiile și povestioarele simple, dar inspirate.

Cum Cartea Copiilor este o editură tânără (din 2007), cred că avem un sfert din portofoliul lor de până acum. Adică:

Omida mâncăcioasă


Vrei să fii prietenul meu?
Prima mea carte despre culori
De ce fac copiii crize de furie
Școala urșilor