Timp liber: Vom avea un parc termal lângă București

Therme Bucuresti - apa termala

În data de 14 ianuarie se deschide Therme București, cel mai mare parc termal din Europa, cu o suprafață acoperită de 30.000 de metri pătrați și totală de 250.000 mp. Are palmieri, piscine la 33 de grade Celsius, funcționează 365 de zile și este unul dintre cele mai ambițioase proiecte făcute vreodată lângă București, scrie Radu.

Parcul se află în afara orașului, prin Balotești – după aeroportul Otopeni, cam în dreptul fostului Prisma. Programul este L-J 09:30 – 23:30, V-D 08-01.

Apa termală este extrasă de la peste 3.100 de metri adâncime și va alimenta opt piscine și 16 tobogane. La Therme București a fost creată și cea mai mare grădină botanică din România, cu peste 800.000 de plante, printre care 500 de palmieri și alte specii unicat.

Mai multe detalii pe site-ul Therme București. Au și pagină de Facebook.

12239223_179281985751624_438065329220191331_o

Terra Park, un loc de distracţii la Cucuieţii din Deal

Sâmbătă am fost la Terra Park, mult lăudatul parc de distracţii, despre care se spune că este cel mai mare din Bucureşti. De fapt, este singurul parc de distracţii din Bucureşti.

Am fost acolo cu toţii, tătic, mămică, Vlăduţ şi Natalia.

Din start, cea mai mare nemulţumire a fost faptul că am ajuns foarte greu. Noi stăm în Pantelimon, iar Terra Park este în celălalt capăt al Bucureştiului, în Drumul Taberei, între două mall-uri.

Pe site-ul Terra Park nu scrie exact cum să ajungi la ei, ci doar care sunt mijloacele de transport. Aşa se face că după ce am mers cateva statii cu autobuzul 104, am mers cu troleibuzul 90 de la un capăt la celălalt – cel puțin o oră. N-a ştiut nimeni, nici măcar şoferul, unde naiba trebuie să ne dăm jos să ajungem la faimosul parc de distracţii. Nimeni nu auzise de el. Am mai mers pe jos până la o intersecție și acolo, cu mare noroc, am găsit pe cineva care să ne spună că trebuie sa mai luăm tramvaiul 25 vreo şase stații….

Mă şi gândeam că ce ignoranţi pot fi locuitorii cartierului Drumul Taberei de n-au auzit că există un parc de distracţii chiar sub nasul lor.

În fine, până la urmă am ajuns, cu peripeţii, dar am făcut peste două ore. Copiii erau deja obosiţi, erau somnoroşi şi înfometaţi, entuziasmul cu care plecasem de acasa  se cam risipise.

Ni s-a părut ciudat că era linişte. Nu e vorba că n-ar fi fost vizitatori, că erau, dar nu era nicio atmosferă, nu se auzea nicio muzică. Într-un spaţiu mai mult sugrumat, erau niște mecanisme care se înălţau, se învârteau și mai știu eu ce faceau, totul într-o liniște cam spooky, având în vedere locul în care ne aflam.

Mai apoi, cu toate că oferta era generoasă, multe locuri de distracţie erau redundante, adică făceau cam aceeaşi brânză, numai că arătau un pic diferit.Am văzut, de exemplu cel puţin patru variante de trenuleţe pentru copii. Concluzia firească e că la unele era aglomerație, în timp ce în celelalte se dădeau doar doi, trei vizitatori.

O altă constatare negativă  a fost faptul că nu era verdeaţă. Terra Park este un loc rece, neprietenos, betonat până în măduva oaselor.

Ni s-a părut ciudat și faptul că o serie de locuri de joacă erau închise, iar altele încă în lucru, separate printr-un gard. Spre exemplu, cinematograful 4D nu era deschis, un tobogan cu apă era încă în construcție, “Casa groazei”, închisă.

De la fast food am luat un “meniu junior”, pentru copii, care a fost dezamăgitor. Şniţelul avea gust şi consistenţă de pastă,  cartofii erau sleiţi, iar prăjitura diplomat părea de cauciuc.

La capitolul aspecte pozitive trecem personalul, care era foarte atent cu copiii, mai ales în ceea ce priveşte siguranța, şi o mascotă pinguin care se plimba sa facă poze cu vizitatorii şi l-a încântat pe Vlăduţ. Dintre jucării, cred că cel mai mult i-a plăcut autobuz zburător :)

Concluzia este că nu o să mai ajungem prea curând pe la Terra Park.

Oriunde te uitai ți se readucea aminte că ești în București, orașul eternelor construcții și renovări.
Nu era prea mare aglomerație.
Unul din puținele momente în care au putu să se dea amândoi.
Mașinuțele astea erau în interior. I-au plăcut că aveau claxon zgomotos și oglinzi retrovizoare.
Autobuzul care i-a plăcut lui Vlăduț
Dragonul în care s-a dat Natalia cu mine. Eu nu prea încăpeam acolo, dar nu puteam s-o las singură.
Epuizare totală. Dacă nu luam taxi-ul la întoarcere nu știu cum o scoteam la liman cu  cei mici.