Atelier: frunza lui Vlăduț (FOTO)

Frunza toamna

Vlăduț este foarte  încântat de câte ori vine vorba  de ciopârțit sau de lipit, așa că am încercat o temă găsită pe un  site pentru copii: frunză de toamnă din ață.

Materiale necesare:

  • o coală de carton pe care să  fie printat sau desenat conturul unei frunze. Cum noi n-am avut imprimantă, am desenat eu conturul;
  • ață colorată, de preferat mai groasă și în culori diferite, ca să fie amuzant pentru copil;
  • o forfecuță cu vârfuri rotunjite, specială pentru copii, ca să nu se rănească;
  • lipici

Frunza  este ușor de făcut și accesibilă copiilor foarte mici, cu un pic de ajutor din partea părinților.

Conturul frunzei se hașurează cu lipici, iar apoi, peste, se presară ață ciopârțită mărunt, ca un puf. Sau, și mai sugestiv,  așa cum tăiem pătrunjelul pentru ciorbă (observație: nota editorului :) )

Gata! :)

[nggallery id=17]

Pe bicicletă fără roți ajutătoare, la trei ani (FOTO)

Biciclete copii - vladut

Scriam pe Biciclistul că Vlăduț a învățat să meargă pe bicicletă la vârsta de trei ani și două luni. Acum e mult mai mare, are trei ani și patru  luni :).

Comenta cineva atunci că dacă nu pun foto nu mă crede. Weekend-ul trecut am apucat, în sfârșit, să fac niște fotografii cu Vlăduț pe bicicletă. M-am operat recent de hernie și nu am putut sa-l mai scot în parc cu bicicleta, pentru că nu aveam voie să fac niciun de efort.

Vlăduț este încă mic și nu ajunge cu picioarele pe pământ, atunci când stă în șa, motiv pentru care nu se poate opri singurel, ci trebuie ajutat.

Dacă nu sunt lângă el când se oprește, cade.

De aceea sunt nevoit să alerg pe lângă bicicleta lui. Bine, am niște mici emoții și când ia curbe, ori le ia prea larg și riscă să intre în toate gardurile, ori le ia prea strâns  și riscă să vină în cap.

[nggallery id=12]

Fantome de Halloween

Talentedenazdravani.ro este  un blog care ne place pentru că este despre copii și are o mulțime de idei creative pentru ei.

Din când în când mai recomandă diverse cărți sau jucării, dar cel mai mult suntem încântați atunci când propune concursuri de creație – au arhive cu desene începând din 2009 – pentru copii cu vârsta cuprinsă între 3 și 11 ani.

Concursurile sunt fără miză materială sau, dacă există, este una simbolică.

De fapt, este un pretext pentru a le da copiilor ceva de făcut în joacă și ce ni se pare fun este că te poți bucura de ce creează copii și să faci, inevitabil, comparații.

Fiecare concurs are câte trei probe și fiecare probă are termen de o săptămână, la finalul căreia copiii își dau note între ei.
Activitățile diferă. Uneori trebuie să coasă, alteori să facă un colaj sau să picteze. De exemplu, săptămâna trecută a fost o temă cu capace/etichete pentru conserve de iarnă.
Tema de concurs pentru săptămâna asta a fost inspirată de Halloween. O coală de hârtie trebuia decupată în jurul piciorului, iar mai apoi trebuia  lipită pe un fundal închis.
Pe decupaj se lipesc sau deseneză niște ochi pentru ca tălpița să se transforme într-o fantomă simpatică.

Acesta a fost modelul și iată ce au meșterit Vlăduț și Natalia. Mămica i-a ajutat la decupat, ca să aibă degete și la viitoarele proiecte :)

Acesta a fost modelul propus, după care prichindeii trebuiau să se inspire.
Acesta este rezultatul colaborării dintre Vlăduț, Natalia și mămica.

Pe cine iubeşti mai mult, pe mami sau pe tati?

E o mare greşeală să întrebi un copil pe cine iubeşte mai mult dintre părinţii săi. Am fost de multe ori martor la această ipostază.

De obicei, copiii sunt încurcaţi  şi nu ştiu ce să răspundă. Alteori, încurajaţi, adică mai mult împinşi de la spate, forţaţi, dau un răspuns, care de cele mai multe ori nu reflectă realitatea și nu are nicio relevanţă.

Mai există şi situaţiile în care copiii dau un răspuns  pe măsură, așa cum a făcut-o Vlăduţ, atunci când a fost întrebat în autobuz, de o babetă: “Pe cine  iubeşti maică tu mai mult, pe mami sau pe tati?”.

Vlăduţ a stat un moment pe gânduri şi i-a  răspuns: “Pe tăticu’ îl doare aici…” și i-a arătat locul unde s-a operat tăticul lui de hernie inghinală în urmă cu o lună de zile.

Cum să construiești o masă pentru LEGO

Vlăduţ nu se mai dezlipea de măsuţa pentru LEGO de la Cora, la  raionul de jucării. Adevărul este că si eu as fi stat acolo câteva ore să construiesc ceva :)

Am văzut că toţi copiii erau atrași ca un magnet de măsuţa aia pentru LEGO.

Ne-am hotărât să cumpărăm o plăcută, dar una mică, să vedem dacă le place copiilor. A făcut minuni, au devenit brusc intersaţi nu doar de LEGO Duplo, ci și de piesele minuscule de la LEGO pentru 4+.

În aceste condiţii, opt maini – noi doi și copiii – nu încăpeau pe o singură plăcuţă :), așa că am început să căutăm soluţii. Există mese speciale,  asa cum este cea expusă la Cora, dar costă destul de mult. Pot ajunge și la 300 dolari, spre exemplu, pe  Amazon.


Soluţia cea mai la îndemână a fost să cumpărăm încă trei plăci ai să le combinăm pe toate pentru a construi una singură, mare. Am sacrificat măsuța de joacă de la Ikea din camera lui Vlădut si am aplicat si am lipit toate plăcutele pe ea. Ideea este simplă și am găsit-o pe Internet.

O placă pentru LEGO  costă 31,99 lei la eMAG.ro și are dimensiunea 25.x25.



Evident, nu-i musai să aveţi masă de la Ikea pentru a construi placa pentru LEGO. Puteţi adapta orice altă masă aveţi la îndemână si sunteţi dispu si s-o transformaţi în masă de joacă. Mesele mai mari au avantajul că rămâne mai mult loc pentru împrăștiat/depozitat piese.

Pentru lipit am folosit un adeziv universal – Bison Kit, dar cred că merge cam orice super glue.

Singura chestie la care trebuie să fiți atenţi este să nu lipiţi plăcile fix una de alta, ci să le prindeți mai întâi între ele  cu piese LEGO. Altfel, nu se vor mai potrivi piesele în zonele de îmbinare.

Măsuţa de la Ikea se poate adapta și pentru placa de LEGO Duplo, dacă o montaţi ca în poza de mai jos:

 

Piesele de LEGO le ţinem în niște cutii de plastic compartimentate, pe culori, dar se pot face diverse improviaţii pentru a monta sub masă sertare sau săculeţi pentru cărămiduţe.

Declarație de dragoste

Vlăduț: “Mămica, te  iubesc pâna la infinit și dincolo de el”.

Știm că este inspirație dintr-o poveste, dar asta nu înseamnă că nu ne place.

“Și pe tăticul cât îl iubești?”, l-am întrebat și eu, plin de speranță că voi primi o declarație cel puțin la fel de romantică.

Vlăduț: “Te  iubesc până la duș și dincolo de el!”.

Am fost cam nedumerit, recunosc, spre descumpănit. Pe urmă, la fel ca în morala poveștii Sarea în bucate, mi-am dat seama ce greutate are declarația lui Vlăduț. Eu sunt cel care îi face duș în fiecare seară.